My unusual connection between friends and good old wine

Pornesc acest blog cu gândul la toţi cei care m-au ajutat să cresc...şi pe care îi pot numi prieteni, amici sau cunostinţe. Sunt cei din şcola generală, din liceu, din facultate dar şi din AIESEC, datorită cărora mă simt mândră de ceea ce am realizat până acum.

Recent am întâlnit o foarte bună prietenă, plecată în Franţa, în căutarea unui sistem de învătământ "mai inspirat" decât cel mioritic. Stând de vorbă şi depănând amintiri mai vechi sau mai noi m-am gandit cum aş putea asocia prietenia cu...vinul. Cu cât o prietenie are mai mulţi ani la activ cu atât ea este mai savuroasa. În timp ce discuţia cu o cunoştinţă îţi răpeşte câteva minute (doar dacă nu există un interes reciproc la mijloc), pălăvrăgeala cu un prieten doreşti să nu se mai sfârşească. Şi încă ceva ce am experimentat: cum poţi descoperi o prietenie adevarată? Dacă după şase luni, un an..doi etc, poţi vorbi la fel de deschis şi şi se pare că nimic nu s-a schimbat...e clar...nothing will ever change!

Pe de altă parte sunt şi prietenii care o dată ce s-au distanţat din punct de vedere fizic au început să îşi piardă esenţa; îţi rămâne parfumul, dar nu îi poţi suporta tăria...ce ramane de aici e doar nostalgia unor întâmplări.

Şi mai există şi prietenii care te însoţesc mereu, nu evoluează, însă chiar şi starea lor latenta te face să le apreciezi. Sunt cei alaturi de care poţi ieşi oricând în oraş, la "iarbă verde", la mare...şi care deşi nu îţi oferă extrem de multă profunzime..îţi place să îi ştii acolo. Ştiu, e uşor cinic.

Ei sunt prietenii mei, trei categorii pentru diferite stări şi situaţii, în fiecare zi. Pentru ca sunt AI MEI am învăţat să îi îndrăgesc şi iubesc ca atare; poate pentru ca ei sunt, de fapt, o reflexie a propriei mele persoane...

Cu zâmbet,

Cosmina